Sfarsit de toamna in doi …

Acest articol este comentariul celui ce a schimbat cortina anotimpurilor pentru mine, a celui care, prin dragostea sa m-a ajutat sa simt caldura verii in plina toamna. Citindu-l, am retrait toate clipele minunate ale primei intalniri, ale sfarsitului de toamna in doi …

Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa iubesc toamna. Pentru oarece motive nu-mi placea inainte sa te intilnesc pe tine. In subconstientul meu, toamna era doar frig, ploaie marunta care iti intra in oase, vint, natura moare … De cind te-am cunoscut pe tine am invatat sa iubesc toamna … am invatat sa iubesc. De atunci, privesc cu alti ochi anotimpul care pina noiembrie trecut, nu-mi aducea decit tristete si pesimism. Acum abia il astept sa vina din nou. Miros de frunze uscate … mirosul de fum de foc de frunze uscate, imi place chiar si ploaia, miros de gutui … mirosul corpului tau, tresaririle lui atunci cind imi plimb usor degetele rasfirate peste el. Mirosul parului tau udat de transpiratia iubirii noastre … pielea catifelata asteptind sa fie mingiiata … respiratii intretaiate de emotie precum suieratul vintului printre crengile golase … soapte de neinteles … zgomotul buzelor umede unindu-se intr-un sarut prelung patimas. Zgomotul nasturilor descheiati in graba, fermoare deschizindu-se, zgomotul ciorapilor rulati incet pe pulpe, lenjerie agatata pe minerul noptierei, cearsafuri mototolite, zgomotul apei la dus, atingeri nevinovate care nu prevestesc nimic cuminte … ceata … un tren suierind apropiindu-se de gara … nerabdare … imbratisari … in masina e cald … doar luminile de la bord … te duc in necunoscut … as vrea sa te imbratisez, dar trebuie sa conduc … privesc drumul … e ceata … te simt la fel de incordata ca si mine … e noapte … e toamna … urcam in munte … parca cautind o oaza de liniste doar pentru noi doi … padurea ne inconjoara….e martorul iubirii noastre … iubesc toamna de atunci.