Calatoria sufletului …
Orice calatorie in alte lumi decat micul meu univers ma inspaimanta, ma tulbura in adancul sufletului meu, ramaneam multa vreme sub impulsul intrebarilor … sub apasarea si magia acelui vis. Am trait in asteptarea unei calatorii multa vreme … ma pierdeam cu privirile in zari doar de mine percepute, cautam sa vad ceva, pe cineva … visam, aveam senzatia ca-l ating, dar disparea in secunda urmatoare … si aparea din nou, trecea pe langa mine fara sa ma priveasca si incercam sa inteleg de ce nu se opreste … de ce? Intr-un tarziu, am renuntat sa mai visez, sa mai sper, credeam ca este ceva irealizabil … pana in momentul in care am pornit la drum … Nu era o calatorie obisnuita … era o calatorie fara bagaje, fara destinatie … o calatorie a sufletului meu singuratic in cautarea altui suflet … a sufeltului tau … Erai in inima si-n visele mele … erai peste tot, dar nu puteam sa te ating … si lacrimile imi inundau ochii … nu stiu daca era durerea de a nu te avea sau bucuria de a te avea … Imi aduc aminte prima respiratie a unei toamne trecute … te-ai aplecat spre mine si am stiut ca tu erai acela …
august 23, 2010 la 6:12 pm
Deja am depasit-o … n-a fost cine stie ce mare scofala sa am 18 ani … eram doar un copil naiv …
august 15, 2010 la 8:08 pm
N-o depăşi.
noiembrie 5, 2009 la 7:46 pm
Am cam depasit demult timp varsta asta si, sincer, nu prea m-as mai intoarce la ea…
noiembrie 4, 2009 la 9:08 pm
am inteles … intre 15 si 18 presupun
noiembrie 4, 2009 la 12:54 pm
Destui…
noiembrie 3, 2009 la 6:05 pm
P.S. : te rog sa ma scuzi de intrebare dar cati ani ai/aveti ?
noiembrie 2, 2009 la 6:20 pm
Nu cred ca pot renunta la sentimentalisme … asa sunt eu … sentimentala …
noiembrie 1, 2009 la 2:57 pm
Frumoasa Ideea dar totusi ar trebui sa renunti la sentimentalisme , parerea mea de ignorant
octombrie 25, 2009 la 11:56 pm
Ce frumos suna! Te pup!
octombrie 25, 2009 la 6:11 pm
eu as merge dupa Lorena. Ma incred in instinctele ei
octombrie 25, 2009 la 5:12 pm
In acest caz exista doua varante …
1. Pornesc in traversarea intersectiei in mod haotic …
2. Stau cuminti si asteapta un al treilea suflet, care sa-i treca strada …
Eu as porni haotic … sunt prea egoista ca sa permit interventia unui al treilea suflet …
octombrie 25, 2009 la 2:01 pm
Ce se intampla cand doua suflete stau la semafor si nu disting culorile?
octombrie 21, 2009 la 6:12 am
Rspusul la aceasta intrebare numai tu il poti sti. Iubiera este unica, este egoista, daca ajungi sa o imparti nu mai are valoare … Poti iubi doar o singura persoana … si atunci cand iubesti trebuie sa poti face acea persoana sa se simta ca fiind unica iubire. Daca ii dai motive de incertitudine, atunci ceva este putered si apar intrebari, nelinisti, iar treptat totul moare.
octombrie 21, 2009 la 4:30 am
Aici sint deacord cu Sufletel Pierdut si ma tot intreb daca am luptat indeajuns pentru iubirea mea
octombrie 20, 2009 la 11:47 pm
Uneori cred ca iubirea este “totul” … alteori o reduc la valoare de “nimic”.
octombrie 20, 2009 la 2:28 pm
Daca nu este impartasita, puteam lupta pentru ea, nimic nu vine din senin. Iubirea nu este simpla, nu se rezuma intotdeauna la te iubesc si ma iubesti…Iubirea este un amalgam de senzatii, furie, pasiune…
Asta este parerea mea, nu stiu daca este corecta sau nu.
octombrie 20, 2009 la 1:51 pm
Roxana … si ce facem atunci cand primim acea iubire cu toata fiinta noastra si aflam ca, de fapt, nu ne este impartasita asa cum speram?
octombrie 19, 2009 la 2:37 pm
Cand plecam in cautarea iubirii, ea mereu va iesi in intampinarea noastra…trebuie sa o primim cu trupul, cu inima caci nimic nu este mai frumos decat gasirea lucrului ce atat il cautam…
octombrie 15, 2009 la 5:04 pm
Multumesc Hime.
octombrie 15, 2009 la 3:59 pm
Frumos ca intotdeuna Lorena !
octombrie 13, 2009 la 11:53 pm
e o fata frumoasa ce stie sa iubeasca si ce merita tot ce e mai bun pe lume,dar mereu ceva se intampla si sufera….nu are pe altcineva decat pe mine ca prieten apropiat,nu as fi putut niciodata sa o las la greu
octombrie 13, 2009 la 2:30 pm
Un gest foarte frumos din partea ta Bardiel.
octombrie 13, 2009 la 1:01 am
P.s nu este vorba de alexa care a scris mai jos,asemanarea de nume este intamplatoare
octombrie 13, 2009 la 12:59 am
tot ce am scris mai sus iti este dedicat Alexa.te iubesc surioara!
octombrie 13, 2009 la 12:58 am
e sora mea de suflet kre sufera mereu,asa k iam promis sa o ajut si sai fiu aproape pana in ziua knd fie k ea va fi fericita sau pana knd eu nu voi mai exista
octombrie 12, 2009 la 10:42 pm
Intotdeauna partea plina a paharului ne aduce ceva bun, DianaEmma.
octombrie 12, 2009 la 7:33 pm
Si pe mine ma speria inainte calatoria sufletului meu spre alte universuri… in ultimii 2-3 ani, insa m-am obisnuit cu ea… nu ma mai speria.. incrc a vad partea plina a paharului…
octombrie 12, 2009 la 6:09 pm
Cine o fi ea, Bardiel?
octombrie 12, 2009 la 5:57 pm
O sa-l recunosti intr-o buna zi pe “EL”, Alexa.
octombrie 12, 2009 la 5:56 pm
Cred ca putem comunica Rodica. De ce nu?
octombrie 12, 2009 la 5:15 pm
am fost acolo cand ai plans,tiam sters lacrimile si apoi tiam sarutat obrajii rosii,am fost acolo cand ai zambit,tiam tinut mainile intr-ale mele si tiam dezmierdat fruntea si obrajii cu mii de saruturi.Atunci cand ai plans pentru mine,lacrimile ce se scurgeau din ochii tai frumosi si tristi le-am asemuit cu cele mai valoroase diamante,am fost langa tine in noptile tarzii cand te gandeai la iubirile tale pierdute,am fost langa tine in momentele cand nimic nu mai avea sens,te-am privit dormind in timp ce mana mea iti ravasea parul,si buzele mele iti cautau gatul pentru a-ti oferi cele mai dulci sarutari.Au trecut anotimpuri zapezi si destule ploi de atunci,eu nu mai sunt decat o amintire intr-o poza si un zambet pe cer……tu esti fericita dar din cand in cand un gand trecator iti aduce aminte de mine….si mereu din cer de aici vad o lacrima care curge pe obrazul tau o lacrima care este atat de grea pentru mine,as vrea sa pot fi din nou langa tine sa ti sterg lacrima si sa ti spun inca o data-nu mai plange,intr-o zi ne vom revedea!…..ne vom revedea la finalul acestei calatorii a sufletului prin ceea ce numim viata
octombrie 12, 2009 la 12:01 pm
Buna,
Sunt convinsa ca esti o persoana deosebita.
Putem comunica?
rodica
octombrie 12, 2009 la 9:14 am
si pe mine ma inspaimanta necunoscutul… in orie caz, eu nu l-am recunoscut nici pana acum pe.. el
octombrie 11, 2009 la 10:54 pm
Calatoria sufletului poate avea si un final … atunci cand obosesti sa ma calatoresti … Iti multumesc pentru vizita octavpelin.
octombrie 11, 2009 la 10:52 pm
Pentru mine toamna trecuta a fost o renastere a ceea ce de fapt s-a nascut primavara …
Toamna aceasta … inca nu stiu cum se va termina … dar sperante inca exista …
octombrie 11, 2009 la 10:51 pm
Multumesc pentru comentariu, Felix.
Acolo, am avut si eu cateva replici taioase, insa in momentul in care am realizat ca ma lupt cu morile de vant, m-am retras.
A-ti spune pur si simplu parerea personala, intr-un cerc de lesbi/gay, cand aceasta nu coincide cu dorintele lor este pierdere de vreme si nu se ajunge la nici un rezultat.
octombrie 11, 2009 la 2:37 pm
Calatoria sufletului,este vesnicia l,matca la care se reintoarce ,sufletul nostru,viata noastra pe pamant dureaza in acest univers doar o clipa,o duminica minunata
octombrie 11, 2009 la 9:16 am
asteapta sa vina primavara si speranta va renaste din nou ,desi se spune ca toamna e cea mai bogata eu nu o vad asa ,ptr ca totul tinde sa moara pana si speranta intra intro amortire sumbra ,doar visul si trairile unor amintiri placutene va ramane ,restul e gol
octombrie 11, 2009 la 7:32 am
Ai pana. Putin cam romantioasa pentru gustul meu, dar scrisul e scris, mai important decat genul.
M-ai intrebat ceva, la mine acasa (amalgammax). M-am bagat peste aia pur si simplu pentru ca aveam chef de cearta (ma lasasem de baut…) In general sunt polemic si radical in scris, absolut intolerant cu ce e contra-naturii (recunosc, nu aplic asta si la femei), desi nu sunt marele violent salvator al planetei.
Friendly,
Felix
octombrie 10, 2009 la 10:07 pm
Multumesc mult Oana.
octombrie 10, 2009 la 11:59 am
Imi place cum scrii. Am vazut ca m-ai pus in blogroll, o sa te pun si eu.
:*
octombrie 10, 2009 la 1:12 am
Ma bucur ca ne vezi asa Tiberia … Te pup.
octombrie 10, 2009 la 12:37 am
Sunteți speciali așa, împreună…
Mă emoționați și mă faceți să vă și invidiez:), dar e de bine!:)
octombrie 9, 2009 la 10:54 pm
Da, voi simti acea respiatie … mai proaspata si mai puternica …
octombrie 9, 2009 la 8:34 pm
Respiratia toamnei trecute o vei simti din nou in curind, si mina in mina vom calatori din nou spre zari numai de noi stiute
octombrie 9, 2009 la 6:42 pm
Multumesc SIW si te mai astept.
octombrie 9, 2009 la 6:16 pm
Frumos.